BISERICA MIRĂUŢI

Situată în zona nord-estică a oraşului, în apropierea Cetăţii de Scaun, este socotită a fi una dintre cele mai vechi biserici moldoveneşti. A fost ridicată de Petru I, în anul 1386, când a luat fiinţă Mitropolia Moldovei, iar în anul 1402, Alexandru cel Bun o ridică la rang de biserică mitropolitană a ţării şi biserică de încoronare, în urma recunoaşterii de către Constantinopol a Mitropoliei Moldovei.

Aici, la Mirăuţi, în vechea zidire, au fost aduse în anul 1402, de la Cetatea Albă, de către Alexandru cel Bun, moaştele sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, în capitala Moldovei, la Suceava şi au rămas aici până în anul 1589 când au fost transferate în noua biserică metropolitană, mai înaltă şi mai încăpătoare,  închinată Sf. Gheorghe, din incinta mănăstirii Sf. Ioan din localitate.
În timpul lui Ştefan cel Mare a fost distrusă, acesta ridicând peste ruinele ei o altă biserică. Ceea ce vedem noi azi este zidirea din timpul lui Ştefan cel Mare, refăcută şi salvată de la dărâmare de către arhitectul austriac Karl. A. Romstorfer, cu puţin înainte de 1900.
Tot în biserica Mirăuţi a fost înmormântată Evdochia, prima soţie a lui Ştefan cel Mare. Şi tot aici, cu ocazia restaurărilor, a fost pictat chipul împăratului Franz Iosef.