CERAMICA NEAGRĂ DE MARGINEA

Tipică pentru comuna de la marginea Rădăuţiului, această ceramică se caracterizează atât prin culoarea obţinută după ardere cât şi prin formele şi ornamentele tradiţionale.

În secolele XII-XV activitatea de olărit a cunoscut o dezvoltare puternică în nordul Moldovei şi mai ales în regiune. Înainte de instaurarea regimului comunist în România, în Marginea existau în jur de 60 de ateliere de olari. Apoi, în anii comunismului, posesia unei roţi de olar se pedepsea de către lege şi din acest motiv mulţi meşteri olari au renunţat la meseriile lor moştenite din străbuni. Mai târziu, însă, tot comuniştii au încercat prin cooperative artizanale relansarea acestei activităţi.

Ceramica de la Marginea este rezultatul folosirii tehnologiei străvechi dezvoltate încă de pe vremea dacilor. Astfel, obiectele modelate din lutul săpat din marginea satului sunt arse înăbuşit circa 9 ore în cuptoare înfundate cu lut. În acest timp negrul de fum pătrunde vasele, dându-le culoarea specifică. După scoaterea din cuptor obiectele sunt supuse unui proces de lustruire care se realizează cu ajutorul cremenei. Frecate astfel, ele capătă un luciu cenuşiu-metalic dar pot fi şi ornamentate cu linii frânte, spirale sau desene stilizate.

Obiectele produse în atelierele de la Marginea păstrează formele străvechi: oale mari, străchini, ulcioare, platouri, obiecte de decor.