MĂNĂSTIREA PUTNA
Mănăstirea Putna, cea mai de seamă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, se află la 28 km de Rădăuţi. Construcţia ei a început la 10 iulie 1466 şi s-a încheiat în 1469, iar în 1481 erau ridicate şi fortificaţiile care o apărau ca pe o cetate. Mănăstirea are şi o legendă consemnată de cronicarul Grigore Ureche în „O samă de cuvinte”, privitoare la începuturile construcţiei şi anume că domnitorul s-a urcat pe vârful alăturat al unui munte mai mic şi a tras cu arcul şi unde a căzut săgeata, a ridicat altarul. Acum este ridicată pe acel vârf o cruce. Se spunea că ar fi fost acolo pe acea vreme un schit de lemn.
Tarife
Taxa foto: 10 lei
Taxa video: 10 lei
Taxa vizitare muzeu: 5 lei
Contact
Tel.: 0230 414 055
La Mănăstirea Putna există următoarele posibilităţi de cazare:
1. Camere cu 2 paturi şi grup sanitar propriu.
Date de contact:
e-mail arhondaric@putna.ro sau telefon 0230 414 288 sau 0756 639 606 (părintele Isaac), între orele 9.00 – 19.00, de luni până sâmbătă.
2. Camere cu mai multe locuri (de la 5 până la 28).
Date de contact:
e-mail: arhondaric@putna.ro sau telefon 0754 034 442 (părintele Ieremia), între orele 9.00 – 19.00, de luni până sâmbătă.
Oricum, trăia pe acele locuri din pădurile Putnei Daniil Sihastru în chilia sa de piatră, iar după zidirea mănăstirii, s-a zidit satul cu oameni veniţi din împrejurimi, iar sihastrul s-ar fi dus la Voroneţ în pădure, stabilindu-se în pădure, ferit de lume. Acolo avea să-l caute pentru sfat, peste ani, domnul Moldovei, în urma unei bătălii pierdute în faţa turcilor, pentru ca, în urma încurajărilor primite de la sihastru, să strângă iarăşi oaste şi să-i alungat pe turci din ţară.
Existenţa mănăstirii a cunoscut un lung şir de evenimente: mistuită de un incendiu în 1484, este refăcută de Ştefan cel Mare în 1498. În 1653 este prădată de cazaci şi dărâmată până în temelie, dar din nou refăcută de către domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan şi Iustatie Dabija (1653-1662). Prădată din nou de cazaci şi polonezi şi apoi ruinată de un cutremur în 1739, este refăcută prin grija mitropolitului Iacov Putneanul între 1757-1760. Astfel, construcţia de azi a bisericii mănăstirii Putna este de la mijlocul secolului XVIII. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vechile chilii ale mănăstirii, ajunse în stare de ruină, au fost înlocuite cu actualele clădiri, iar pe latura de est a incintei s-a ridicat o nouă clopotniţă. Toate aceste lucrări de renovare au fost sub conducerea arheologului Karl Romstorfer. Din vechea incintă s-a păstrat doar Turnul Tezaurului înalt de 16 m, cu ziduri groase de peste 1 m; Turnul Porţii este construcţie mai nouă, precum şi Casa egumenească şi Muzeul, cu Bibliotecă sunt construcţii recente. Pictura interioară este refăcută între 2003-2010.
Biserica iniţială a mănăstirii Putna era la data terminării ei cea mai frumoasă construcţie monahală din ţară, pictată pe dinăuntru şi pe dinafară, poleită cu aur pe pereţi, acoperişul fiind din tablă de plumb. Cronicarul mărturiseşte: „tot cu aur poleită zugravala, mai mult aur decât zugravală şi pre dinlăuntru şi pre denafară şi acoperită cu plumbu…“. Această bijuterie arhitectonică a fost incendiată şi dărâmată până în temelii în anul 1653 de către cazacii lui Timuş Hmelniţki, hatmanul ucrainean pe jumătate nebun, căutând aur zidit în pereţi şi topind tabla acoperişului pentru a face muniţie în vederea asedierii cetăţii Suceava. O replică mai mică a acestei mănăstiri avea să fie mănăstirea Voroneţ, care va supravieţui invadatorilor.
Actuala biserică a mănăstirii Putna este un lăcaş din secolul al XVIII-lea, ridicată pe temeliile construcţiei lui Ştefan cel Mare. Mănăstirea Putna a fost un important focar de cultură, unde au funcţionat diferite şcoli şi s-au creat numeroase obiecte de artă. Muzeul mănăstirii păstrează broderii, ţesături, argintărie, bijuterii găsite în morminte, obiecte descoperite cu ocazia diferitelor săpături arheologice, manuscrise valoroase, documente medievale autentice.
Ca eveniment cultural mai deosebit, reţinem Serbarea de la Putna, din 14-16 august 1871, organizată cu ocazia împlinirii a 400 de ani a mănăstirii Putna, de către marii intelectuali români din Vechiul Regat: Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, care trezeau conştiinţa naţională românească în vederea unirii tuturor românilor într-un singur stat.
Şi Mănăstirea Putna este o gropniţă domnească. În gropniţa din biserica mănăstirii (compartiment al bisericii destinat mormintelor) se află mormântul lui Ştefan cel Mare, înmormântat la 4 Iulie 1504, devenit loc de pelerinaj pentru români şi al Doamnei Maria de Mangop, a doua soţie a lui Ştefan cel Mare, înmormântată la 1477, precum şi a doi copii minori avuţi cu aceasta: Bogdan şi Petru, înmormântaţi la 1479, 1480, precum şi mormântul Doamnei Maria Voichiţa, a treia soţie a lui Ştefan cel Mare şi mamă a lui Bogdan al III-lea.
Despre înmormântarea lui Ştefan cel Mare la Putna nu s-a păstrat nici o relatare, nici cronicarii români şi nici cei străini nu fac nici o menţiune despre eveniment, lucru inexplicabil prin prisma atenţiei acordate altor evenimente similare.
Mormântul marelui voievod a fost deschis de două ori. Prima deschidere a mormântului lui Ştefan cel Mare a fost făcută în februarie 1758, de către mitropolitul Iacov al Sucevei, în faţa preoţilor şi monahilor. Acesta notează că trupul domnitorului fusese găsit foarte “misterios”, eliminând alte elemente care ne-ar putea duce cu gândul că mormântul mai fusese deschis.
În noiembrie 1856, la stăruinţa egumenului de Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficială a autorităţilor austriece din Bucovina deschide mai multe morminte aflate în biserica mănăstirii şi aparţinând domnitorului Moldovei şi membrilor familiei sale. Procesul-verbal încheiat cu această ocazie arată că marele voievod a fost înmormântat fără sicriu, întins pe 13 bare de fier şi cu capul sprijinit pe un căpătâi de cărămizi, ritual ce îi face pe unii cercetători să creadă că Ştefan cel Mare ar fi fost călugărit înainte de moarte iar cele 13 bare de metal ar simboliza pe cei 12 Apostoli şi pe Maica Domnului.
În pronaos se află alte morminte ale celei de-a doua familie domnitoare: mormântul lui Bogdan al III-lea (1504-1517), al surorii sale, Maria (1518), al lui Ştefăniţă (1517-1527), domn şi el şi fiu al lui Bogdan al III-lea, al Mariei Rareş (1529), soţia lui Petru Rareş.
În tinda bisericii se află mormântul mitropolitului Iacov Putneanul (1778).
