MUZEUL ETNOGRAFIC RĂDĂUŢI
Muzeul Etnografic din Rădăuţi este cel mai vechi muzeu de etnografie din Moldova, deschis oficial în aprilie 1934 de soţii învăţători Samuil şi Eugenia Ioneţ, având o zestre bogată de obiecte de etnografie şi artă populară, pe care le-au adunat din satele judeţului Suceava.
Actuala expoziţie deschisă în 1976 în actuala clădire, declarată monument de patrimoniu construită în anul 1860, este organizată pe tematica unor tehnici populare din zona Bucovinei.
Muzeul deţine un patrimoniu de aproximativ 8000 de piese muzeografice, organizate în 13 colecţii, din care 1000 sunt expuse în expoziţia permanentă, iar restul se află conservate în patru depozite modernizate. Remarcabile sunt colecţiile de carte veche şi manuscrise, pictură şi icoane, ceramică, lemn, metal, os şi piele, obiecte şi instrumente muzicale, ouă încondeiate, podoabe populare, ţesături şi piese de port popular. Totodată muzeul deţine un fond documentar şi o bibliotecă cu peste 4000 de volume.
Expoziţia actuală însumează o suprafaţă de aproximativ 900 metri pătraţi, cuprinzând 11 încăperi, în care sunt prezentate peste 1000 de exponate.
În organizarea actualei forme de prezentare a exponatelor s-a urmărit nu numai latura expoziţională , ci şi cea intuitivă pentru ca vizitatorii să poată înţelege modul în care au fost realizate obiectele prezentate, fazele de lucru prin care trec acestea, de la materia primă până la produsul finit.
Primul contact al publicului cu expoziţia muzeului se face încă din holul de la intrare, unde hărţi, fotografii, grafică şi exponate prezintă obiectivele muzeale, monumentele istorice şi principalele centre de creaţtie populară din zona Bucovinei.
În prima sală este ilustrată tehnica ceramicii negre de Marginea, cu fazele de lucru, de ornamentare şi de ardere, precum şi produsele finite de veche tradiţie sau produse actuale. Tot aici, este prezentată ceramica din centrele de la Dolheşti, Păltinoasa, Siret.
În cea de-a doua sală este expusă ceramica de Rădăuţi şi Kuty cu particularităţile specifice acestora. Ceramica smalţuită este cunoscută la Rădăuţi încă din secolul al XV-lea. În expoziţie sunt prezentate exemplare de vase descoperite în urma săpăturilor arheologice, vase lucrate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului XX, remarcându-se creaţiile unor meşteri cunoscuţi: Breabăn Ion, Scântei Petru şi, în special, al renumitului ceramist Constantin Colibaba.
În următoarele două săli sunt prezentate primele faze de lucru din industria casnică textilă, prelucrarea inului, a cânepii şi a lânei, cu mostre de materii prime şi unelte folosite, precum şi mostre de ţesături realizate din in, cânepă şi lână.
În sala a cincea este ilustrată tehnica ţesutului unor piese de port cu fazele de lucru, cu uneltele şi instalaţiile utilizate şi produse finite. În cea de-a şasea sală este prezentată tehnica ţesutului scoarţelor şi coloritul vegetal, iar ansamblul sălii este completat cu piese de mobilier. Sala a şaptea este destinată prezentării cămăşii femeieşti şi a năfrămilor de nuntă, cusute cu mâna. În sala a opta este prezentată tehnica sumănăritului cu ţesături din lână bătute la piuă, forme de croi pentru sumane şi mantale, precum şi produsele finite.
Cojocăritul este ilustrat în sala a noua, unde sunt prezentate vizitatorilor pieptare, bundiţe şi cojoace din piele de oaie împodobite cu prim de miel sau de dihor, specifice portului nostru popular. Aici, remarcăm pieptarele de la Rădăuţi, împodobite cu motivul “pomul vieţii”.
Ultima sală a expoziţiei din cadrul muzeului este destinată unor instalaţii tehnice şi a obiectelor de inventar gospodăresc din lemn. Aici sunt expuse coasa, grebla, îmblăciul, furci de lemn, plug, pive pentru decorticat grâu, pentru desfăcat porumb, coşuri şi buduroaie pentru păstrat cereale, râşniţa, vânturătoarea, piua de bătut sumane, moara de mână, oloiniţe compuse din două părţi – zdrobitor şi teasc.
Vizita în muzeu se încheie cu un punct de atracţie deosebit: atelierul de ceramică al familiei Colibaba.
