BAIA
Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de oraşul Fălticeni şi străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localităţi din Moldova medievală, fiind menţionată în documente de la începutul secolului al XIV-lea cu denumirea latină ce Civitas Moldaviensis.
Iniţial Baia s-a numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărţile latine fiind denumită Civitas Moldaviae, Moldavia sau Civitas Moldaviensis; pe cele germane – Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici – Baia însemnând mină, baie de minereu (după exploatările miniere care se presupun că ar fi fost în apropiere). Unele izvoare germane menţionează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând şi într-un document halician in 1335, iar într-unul din 1339 era apreciat drept „cel mai mare oraş“ de la răsărit de Carpaţi.
Localitatea era un târg important, locuit de negustori şi meşteşugari de origini etnice diferite (români, saşi, unguri, armeni). Dezvoltarea timpurie a localităţii s-a datorat situării ei pe o străveche şi însemnată arteră comercială, precum şi stabilirii aici a unor grupuri de meşteşugari veniţi din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Saşii s-ar fi stabilit în Moldova în perioadele 1114-1162 şi 1211-1225, în timpul colonizărilor ocrotite de cavalerii teutoni.
Tătarii, care erau aşezaţi din 1241 în Moldova, de unde obişnuiau să facă incursiuni peste Carpaţi, au fost înfrânţi în Moldova de oştile regelui Ungariei, Ludovic I (1342-1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Astfel, tătarii au fost siliţi să se retragă din ţară peste Nistru, spre nordul Mării Neagre şi Crimeea. Pentru ca aceştia să nu se mai întoarcă şi să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoş, ca vasal, la conducerea noii entităţi numite Moldova cu reşedinţa la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obişnuiau să treacă peste munţi.
Baia a devenit cea dintâi capitală a statului feudal Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al ţării care s-a eliberat de sub dependenţa maghiară şi a devenit stat feudal de sine stătător, sub Bogdan I Voievod (1359–1365). Sigiliul târgului a purtat inscripţia latină: „Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti“. În timpul lui Laţcu Vodă (1365-1373), capitala s-a mutat la Siret, iar în anul 1388, sub domnia lui Petru Muşat (1375-1391), a fost fixată la Suceava.
Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei ci şi un foarte important centru religios. În veacul al XIII-lea misionari dominicani au ridicat aici o biserică, iar în 1337 e amintită într-un document şi o biserică franciscană, construită de saşi. În anul 1410, din porunca voievodului Alexandru cel Bun, s-a început ridicarea catedralei catolice, cea mai mare din Moldova de atunci, ale cărei impresionante ruine (foto de mai sus) se văd şi astăzi. Din 1420 Baia a fost şi reşedinţa unei episcopii catolice, desfiinţată, poate, după lupta din 14-15 decembrie 1467, unul dintre cele mai însemnate evenimente din viaţa oraşului, Bătălia de la Baia, unde oştile lui Ştefan cel Mare le-au zdrobit pe cele ale lui regelui ungar Matei Corvin. În acea luptă oraşul a fost distrus. Apoi a fost reclădit casă cu casă, stradă cu stradă, reluându-şi întreaga activitate.
În anul 1561, pentru încurajarea negoţului, voievodul Alexandru Lăpuşneanu stabilea aici patru iarmaroace pe an: la 13 martie, 29 iunie, 8 septembrie şi 14 octombrie.
În afara ruinelor ce amintesc de ctitoria lui Alexandru cel Bun, înălţată pentru doamna lui, Margareta, un monument istoric de primă mână este Biserica Sfântul Gheorghe (foto de mai sus), ctitorie atribuită lui Ştefan cel Mare, în urma victoriei asupra regelui Ungariei, Matia Corvin. I se spune şi Biserica Albă, probabil fiindcă nu a fost zugrăvită niciodată.
[intergeo id=”yATN”][/intergeo]
