BISERICA BOGDANA
Biserica Sf. Nicolae (Bogdana, sau Bogdania) este cel mai vechi monument de piatră al Moldovei (mijlocul secolului al XIV-lea), ctitorie ce poartă numele lui Bogdan I, întemeietorul statului moldovenesc. Multă vreme s-a crezut că Bogdan I este ctitorul acestei biserici, dar în vremea din urmă istoricii susţin că Petru I este ctitorul lăcaşului.
Biserica, închinată „Sf. Nicolae”şi este locul unde se află mormintele Bogdăneştilor, denumiţi şi Muşatini, deci a fost construită iniţial cu destinaţia de gropniţă a familiilor domnitoare. Atât Bogdan I, cât şi Laţcu sunt înmormântaţi la Rădăuţi (înaintaşi ai lui Petru I Muşat), dar şi urmaşi ai acestuia: Roman Voievod, Ştefan I Muşat, Bogdan al II-lea (1499-1451), care era nepot al lui Roman şi fiu al lui Alexandru cel Bun şi tată al lui Ştefan cel Mare. Toţi aceşti voievozi muşatini, cu excepţia lui Bogdan I şi Laţcu, au domnit în noua capitală a Moldovei, la Suceava, dar au fost înmormântaţi la Rădăuţi. Pentru ca familiile domnitoare să rămână împreună şi după moarte, tot aici au fost înmormântate doamne şi domniţe, soţii şi fiice ale domnitorilor: doamna Maria, soţia lui Bogdan I, doamna Ana, soţia lui Laţcu, domniţa Anastasia, fiica lui Laţcu, înmormântată la 1420, iar la 1497 Ştefan cel Mare îi pune o lespede peste mormânt, după ce, la 1480 îi pusese o nouă piatră străbunicului său, Bogdan I, doamna Stanca (sau Stana), soţie a lui Ştefan cel Mare şi mamă a lui Ştefăniţă Voievod, precum şi Ionichie, primul episcop de Rădăuţi, de la acea dată. Ştefan cel Mare avea să pună o piatră tombală pe mormântul lui Bogdan I, la 17 Ianuarie 1480, iar Epaminonda Bucevschi avea să facă parţial o nouă pictură interioară, peste alţi 400 de ani, la 1880. Primii domnitări al Moldovei veşnicesc la Rădăuţi, primul mare centru al Moldovei.
Întrebarea este: dacă Laţcu a domnit la Siret, iar Petru I la Suceava, de ce Bogdan I cu soţia sa şi Laţcu, cu soţia sa au fost înmormântaţi la Rădăuţi până a face Petru I la Rădăuţi biserica Bogdania? Răspuns: pentru că toţi 4 fuseseră îngropaţi la Rădăuţi înainte ca Petru I să fi ridicat Bogdania. Asta înseamnă că Bogdan I ridicase aici, pe la 1360, o biserică de lemn pentru gropniţă familială, ori chiar Bogan I să fi început zidirea bisericii de piatră, finalizată de Petru I. Dar de ce la Rădăuţi a fost înmormântat Bogdan I? Oare nu pentru că de la Rădăuţi a domnit el şi nu pentru că Rădăuţiul fusese capitală a Moldovei în timpul său? O întrebare la care încă nu s-a răspuns de către istorici. Oricum, în locul bisericii de lemn în care fuseseră îngropaţi primii doi domnitori ai Moldovei, cu soţiile lor, al treilea domnitor, Petru I, construieşte în locul acesteia actuala biserică de piatră, asemănătoare bisericilor romano-catolice vechi, cu acoperişul sub formă de navă, fără turlă, la 1380 aproximativ, ca Alexandru Lăpuşneanu, după 200 de ani de la ridicarea primei biserici, pe la 1560 (1599, mai exact), să-i adauge o tindă (pridvor) şi să-i lungească acoperişul, aşa cum arată astăzi. Pereţii, destul de înalţi, sunt întăriţi în exterior cu 11 contraforţi de piatră.
La Bogdana se întâlnesc cele trei stiluri care dominau Europa în acea vreme: romanic, gotic şi bizantin. Planul bisericii, prin cele trei nave longitudinale, aminteşte stilul romanic, împărţirea interioară în naos, pronaos şi altar este realizată după canoanele bizantine, iar elementele de sculptură în piatră folosesc arcurile în ogivă, specifice stilului gotic.
Pictura originală din interior nici nu a fost făcută în timpul lui Petru I. Ea va fi făcută pe la 1415 în timpul lui Alexandru cel Bun şi restaurată pe la 1880 de către Epaminonda Bucevschi.
La Bogdana a fost sediul episcopiei de Rădăuţi, menţionat pe la 1409, în care sediu a funcţionat în permanenţă un important centru cultural, imediat după înfiinţarea mitropoliei la Suceava. Din mâinile artiştilor de aici au ieşit numeroase manuscrise împodobite cu miniaturi şi ferecate în aur şi argint, obiecte de cult din metal, sculpturi în lemn şi icoane. La mijlocul secolului al XVIII-lea aici au funcţionat o şcoală şi o tipografie. Dintre episcopii cărturari de la Rădăuţi pot fi amintiţi Teodosie Barnovschi (1599-1604), Anastasie Crimca (episcop de Roman şi mitropolit al Moldovei până la 1629), Efrem (1608-1614, 1616-1623), Varlaam (1734-1745) şi Iacob Putneanul (1745-1750). La 1740 Varlaam a înfiinţat o tipografie la Episcopia Rădăuţi, iar în 1745 a tipărit un Ceaslov. Din 1750 Iacob Putneanu, devenind mitropolit al Moldovei, mută tipografia la Iaşi. La 1781 Episcopia de Rădăuţi este desfiinţată de stăpânirea austriacă.
