MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA
Dăinuind pe plaiuri moldovene de mai bine de trei veacuri, mănăstirea Dragomirna se numără între acele monumente care, fiecare în felul său, evocă o pagină din trecutul Moldovei. Zidurile puternice, turnurile ca şi contraforţii mănăstirii creează atmosfera unei cetăţi medievale care a înfruntat multe atacuri.
Construită de domnul Miron Barnovschi Movilă în 1627, această pânză de ziduri împrejmuieşte ctitoria din 1602 a lui Anastasie Crimca. Îngustă ca o arcă, de o înălţime halucinantă (42 de metri înălţime), biserica Dragomirna dezvăluie visul ctitorului de a înălţa în acest ochi de poiană un monument fără asemuire. Originar din Suceava, fiul negustorului Ioan Crimca a luptat cu multă vitejie împotriva cazacilor. Răsplata curajului său este satul Dragomiresti, dăruit de domnul de atunci al Moldovei, Petru Şchiopul. Lăsând sabia şi preluând crucea, fostul ostaş, devenit mitropolit, şi ajutat fiind de boieri de vază ai ţării – logofătul cărturar Lupu Stroici şi vistiernicul Simion Stroici – dăruieşte acestui sat una din podoabele de mare preţ ale Moldovei.
Monumentală, sobră, biserica Dragomirna impresionează prin contrastul dintre masivitatea zidurilor şi dantelăria în piatră a turlei. Întrunind motive ornamentale variate, sculptura decorativă a turlei vădeşte măiestria de netăgăduit a meşterilor săi. Prelucrarea artistică a pietrei folosită la ornamentarea Dragomirnei a constituit un nou chip de a decora, preluat în întreaga arhitectură moldovenească a secolului al XVII-lea. Această îmbinare între masivitate şi gustul artistic rafinat în decorativ, preocuparea pentru creaţia estetică monumentală avea să atingă apogeul la biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Nu numai biserica, zidurile de incintă, ci şi obiectele religioase din muzeul mănăstirii Dragomirna sunt reprezentative pentru Evul Mediu Dezvoltat. Începând cu Dragomirna se construieşte altfel ca până atunci în Moldova. Dragomirna instituie un nou stil ce va face carieră. Suceviţa şi Dragomirna s-au realizat în acelaşi timp. Suceviţa este ultima biserică pictată exterior, încheind un stil şi o epocă ce a durat o sută de ani, de la Ştefan cel Mare până la Mihai Viteazul, Dragomirna este prima ce valorifică piatra, deschizând o altă epocă, modernă, pentru alte 200 de ani, în secolele XVII şi XVIII în arhitectura bisericească românească.
[intergeo id=”yYDN”][/intergeo]
