MĂNĂSTIREA SF. IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA

Biserica Sf. Gheorghe a mănăstirii Sf. Ioan este cel mai important edificiu creştin din oraşul Suceava. Construcţia sa a fost începută în anul 1514 de către Bogdan al III-lea (fiul lui Ştefan cel Mare) însă în anul 1517, atunci când domnitorul încetează din viaţă, lucrările ajunseseră abia la nivelul ferestrelor, astfel încât biserica va fi terminată de fiul său, Ştefăniţă, în 1522. A fost zidită cu scopul de a fi biserică mitropolitană, în locul bisericii Mirăuţi, distrusă de un puternic incendiu în anul 1513. Pictura interioară şi exterioră a fost realizată între anii 1532-1534, în vremea lui Petru Rareş.

În anul 1589 domnitorul Petru Şchiopul mută aici moaştele Sfântului Ioan care fuseseră aduse la Biserica Mirăuţi în anul 1402 de către Alexandru cel Bun. Tot din această perioadă datează pridvorul şi turnul-clopotniţă.
Racla cu moaştele Sfântului Ioan a fost răpită de Jan Sobieski în anul 1686 (împreună cu Mitropolitul Dosoftei şi cu tezaurul Mitropoliei) şi readusă la Suceava abia în anul 1783 ca urmare a demersurilor bucovinenilor pe lângă noile autorităţi austriece şi cele poloneze.
Modificat în perioadele posterioare şi chiar până în sec. XX (când primeşte acoperişul actual de ţigle multicolore în urma unor ample lucrări de restaurare conduse de arhitectul austriac Karl Romstorfer), edificiul păstrează încă arhitectura de frumoase proporţii, cu faţada de sud pe care se mai disting încă resturi de pictură exterioară cu vădite calităţi artistice. Şi în interior se păstrează încă zone mari de pictură deosebit de interesantă. Este păcat că tocmai ansamblul povestind Viaţa Sf. Ioan cel Nou de la Suceava a fost parţial distrus, odată cu dărâmarea peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos. Dar, în pridvor, multe figuri de sfinţi se văd încă limpede şi vădesc o pictură de calitate, cu proporţii elegante şi cu desen sigur.
Lângă biserică se află o clisarniţă datând din vremea lui Anastasie Crimca, simplă ca plan, cu mici ferestruici cu ancadramente cu bagrate încrucişate. Turnul clopotniţă – pe sub care trece şi gangul porţii -, un corp de chilii la sud, şi arhondaricul – frumoasa clădire de sec. XIX, în care se păstrează o mică colecţie de artă bisericească, între care se remarcă mai multe xilogravuri cu care s-au ilustrat cărţi bisericeşti în sec. XVIII – completează ansamblul.